La mulți ani mie, dar mai avem un pic de treabă!
Andreea Banciu FDP - Protagoniști în educație
În fiecare an, am un wishlist foarte colorat, pentru ziua mea, mă alint de-mi iese pe ochi (Popescu poate să confirme) și mă bucur ca un copil de tot soiul de lucruri mai mult sau mai puțin sclipitoare și frivole. După aia, wishlist-ul meu se topește ușurel când realizez că ziua mea e o ocazie excelentă să vă șantajez emoțional, să bat din gene și să vă rog să mă ajutați să schimb un pic lumea.
Proiectul meu de suflet e programul „Școală după școală”, pentru că am convingerea că totul pleacă de la educație. Știu că e un clișeu, dar șansa pe care le-o dăm copiilor e șansa pe care ne-o dăm nouă, de fapt. E al treilea an în care mă apuc voinicește să povestesc despre ce fac oamenii ăștia pentru copii din medii defavorizate, despre cât de mult contează pentru viitorul unui copil prânzul cald și temele făcute cu grijă. Here I go:
Cum funcționează programul?
Prin participarea zilnică la programul Școală După Școală, copiii sunt ajutați de profesori și voluntari să-și facă temele, participă la activități nonformale, iau o masă caldă, iar împreună cu părinții participă la ședințe de consiliere.
Unde pot afla mai multe despre FDP, programele și proiectele lor?
Aruncați un ochi aici și aici.
Cât trebuie să dau?
Dă cât ai în cont înainte de salariu, cât ai chef, cât îți vine, cât de mult îți place mutra mea când te invadez cu poze cu pisici pe Facebook, cât simți tu, nu există limită inferioară (sau superioară, dar mă întind). Orice leu contează. Prânzul cald pentru un copil costă 192 de lei pe lună, cu aproximație. M-am gândit că, dacă ne iese să acoperim prânzul unui copil timp de un an și un pic extra, facem o treabă chiar bună.
Da' sigur mai vrei tu ceva, acolo, de ziua ta, ceva drăguț.
Anul ăsta ne-am mutat în câmp, unde-mi beau cafeaua în curte și citesc obsesiv până mă ia frigul. Îi am lângă mine pe Popescu-lumina ochilori mei doi, pe mama, pe frate-miu, o gașcă de prieteni fantastici și parțial disfuncționali ca mine, trei mâțe sclerozate și niște vulpi dincolo de gard.
De vinerea trecută, am și Roboroc 2, aspiratorul ăla fantastic, care face toată treaba nestingherit, în timp ce o femeie de 36 de ani și două mâțe îl urmăresc prin casă.
Nu mai vreau nimic. Vreau să nu emigrez și să simt schimbarea aia în bine pe care o aștept din 90 încoace.
Gata. Mulțumesc și vă iubesc!
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul