De ziua mea îmi doresc să ajutăm copiii din centrele de plasament să beneficieze de ședințe de terapie.
Diana Iurkiewicz Ajungem Mari
Salut, sunt Diana!
Sunt o norocoasă, pentru că am alături de mine o familie și prieteni dragi, pentru că îmi place ceea ce fac și pentru că am descoperit ce mă împlinește și îmi aduce satisfacții.
Anul acesta am devenit voluntar Ajungem Mari și am descoperit potențialul minunat al unor copii mai puțin norocoși. Am văzut cât de mult contează să aibă pe cineva aproape, în mod constant, să primească atenție și încurajări. Cu toate că prezența voluntarilor în viață lor este mai mult decât benefică, pentru mulți copii sunt necesare ședințe de terapie adaptate nevoilor lor, pentru o șansa reală șansa la dezvoltare personală și integrare socială.
Îmi doresc tare mult să-i ajut pe acești copii și știu că împreună putem face mai mult.
Ziua mea de naștere e la sfârșit de an, când inevitabil facem bilanțuri, ne punem dorințe, iar dorință mea cea mai mare acum este să contribui, cu ajutorul vostru, la viitorul mai bun al copiilor instituționalizați.
Va multumesc tare mult si va asigur ca puteti face diferenta, chiar si cu o minima contributie.
Mai jos câteva informații despre proiectul celor de la Ajungem Mari:
___________________________________________________________________________
Din experiență programului Ajungem Mari, am observat că, fată de numărul dificultătilor manifestate de copii și semnalate de voluntari și educatori, un număr foarte mic de beneficiari din sistemul de protecție ajung la consiliere psihologică și psihoterapie (servicii externalizate sau oferite de specialiștii DGASPC). Lipsă acută a angajaților pregătiti să-și asume rolul persoanei de referintă, lipsă accesului la suport psihoterapeutic timpuriu și pe termen lung pentru copiii care au trecut prin traume în intervalul critic al dezvoltării lor (0-6 ani) și care trăiesc în continuare într-un mediu impredictibil (cu mutări și schimbări repetate ale formei de protecție, cu pierderea adulților de referintă) crește exponențial riscul că aceștia să internalizeze reacții dezadaptative, să dezvolte comportamente (auto)distructive și să reproducă abuzurile suferite. De cele mai multe ori, în prezent, intervenția terapeutică nu este preventivă, ci acordată în situații de criză.
Proiectul nostru reprezintă o initiativă de suport psihologic acordat cât mai de timpuriu, cu alte cuvinte preșcolarilor și scolarilor mici cu deficiente asociate tulburării de atașament, în vederea ameliorării sau prevenirii tulburărilor de sănătate mintală și dobândirii competențelor emoționale necesare adaptării la mediul rezidențial, școlar și social. Propunem, în acest sens, un model de intervenție bazat pe terapii expresive și joc, pentru a accesă resursele naturale de vindecare ale copilului.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul