Cel mai frumos cadou de Sf. Alexandru

Denisa Todiriță este o fată frumoasă de 14 ani, cu ochi albaștri din comuna Săvinești (jud. Neamț).

Dar ceea ce este mai important în această poveste este ca Denisa este prima, ”against all odds”, cum ar zice americanii. Prima la școală, la capacitate și mai nou și la liceul pedagogic ”Gh. Asachi” din Piatra Neamț, filiera vocațională, unde tocmai a intrat în această vară.

Prima în ciuda a ce? Denisa vine dintr-o familie formată din 7 persoane, care cumulează în acest moment venituri de 1700 lei/lună. Toți locuiesc într-o garsonieră aflată într-unul dintre blocurile Tineretului, cum sunt numite în comunitate – două blocuri-fantomă, de ghetou, imaginea dezolantă a dezindustrializării brutale generate de privatizările dubioase ale anilor ‘90, care în Săvinești au pus pe drumuri cei peste 10 000 de oameni care lucrau pe platforma chimică.

Mai multe detalii aici: https://mesagerulneamt.ro/2017/05/fantomele-din-colonie-cuiele-din-talpa-primariei-savinesti/

Odată cu moartea combinatului, locuințele de serviciu pentru muncitori au fost vândute la prețuri modice unor familii foarte sărace și, treptat, abandonate în mare parte de locuitorii care au plecat la muncă în străinătate. Familia Todiriță a rămas.

Denisa locuiește împreună cu mama, tatăl și cei patru frați cu vârste de la 1 la 14 ani într-o cameră într-unul din cele două blocuri. Acolo dorm cu toții într-un singur pat (adulții la margine, cei mici la mijloc), gătesc la butelie, mănâncă și...da, Denisa învață. Baia și toaleta sunt pe culoar, familia cară zilnic apă pentru menaj și igienă de la o fântână din apropiere. Blocurile nu sunt racordate la rețeaua de apă sau gaze a comunei.

Părinții sunt cunoscuți drept oameni harnici și de bine în comunitate. Doar că au pornit de la greu și greu le-a fost tot timpul.

Mama a rămas orfană de la 10 ani, dar a reușit să termine 8 clase, în timp ce-și creștea frații mai mici. A muncit tot timpul. Un țâr de femeie, acum este în concediu de maternitate. Mai câștigă un ban făcând curățenie prin scări de bloc și cu ziua în gospodării pe la oameni. Slabe șanse să o mai primească înapoi la fabrica de textile din Piatra Neamț după ce termină concediul.

Tatăl a lucrat la un centru de colectare fier vechi mai mult de 10 ani, apoi s-a îmbolnăvit grav din cauza muncii fizice dure și n-a mai putut să muncească câțiva ani. Acum împarte fluturași publicitari în trafic pentru un retailer, care îl plătește cu ziua.

Dar să ne întoarcem la Denisa. Am cunoscut-o anul trecut în Ajunul Crăciunului. A venit să ne colinde, împreună cu fratele ei și mi-a atras atenția. Am aflat de la cei din familie că este o fată foarte studioasă, prima în clasa ei. Iar după capacitate, că avut cea mai mare medie la examen din școala ei și că a intrat prima la liceul pedagogic din orașul aflat la 12 km.

Toată lumea din sat se întrebă cum a reușit. Vecinii o vedeau serile sau la sfârșit de săptămână în părculețul din sat, având grijă de frații mai mici și cu cartea după ea, citind pe apucate între două îndatoriri casnice.

Am stat de vorbă și am aflat mai multe: a fost la olimpiadă și la matematică și fizică, dar cel mai mult îi place să citească. Împrumuta cărți de la școală și de la diriginta profesoară de română, care i-a intuit și cultivat potențialul. A devorat ”Jurnalul Annei Frank”, dar și ”Cele două orfeline”. Îi place memorialistica, nu se omoară după genul fantasy.

Nu este cel mai tipic copil de 14 ani. Mai ales că dorința Denisei cea mai arzătoare este simplă și clară, dar greu de pus în practică în situația ei: să continue să meargă la școală, să termine liceul. Provocarea este să ajungă într-a 12-a, să se poate angaja ca învățătoare și să aibă un venit propriu, că apoi se va descurca să se susțină și în facultate. Visul este să ajungă profesoară de limba română, iar pentru asta ”își va da toată silința” - după cum se exprimă acest copil matur și determinat.

Problema este că silința ei nu este destul, are nevoie de o mână de ajutor.

Doar internatul și abonamentul la cantină va costa fam. Todiriță 600 lei/lună. Nepunând la socoteală autobuzul, cărțile, hainele, restul celor trebuincioase. Practic, mai mult de jumătate din venitul lor lunar s-ar duce pe minimul necesar pentru ca fata lor cea mare, una din cinci copii, să facă școală.

Dacă nu va fi ajutată, Denisa va îngroșa statisticile referitoare la abandonul școlar, imens în mediul rural. Iar țara asta va pierde o profesoară de română frumoasă, cu ochi albaștri, care iubește copiii și îi înțelege pe cei mai amărâți dintre ei.

Haideți s-o ajutăm să termine liceul! Eu cu siguranță o voi face.

Orice donație ajută, mai ales cele recurente. Din banii care se strâng, vom încerca să-i plătim cât mai multe luni în primul rând costurile fixe – internat, mâncare, transport. Aceastea sunt prioritățile. Treptat, ne vom descurca și cu restul celor trebuincioase.

Dacă doriți să contribuiți donând regulat o anumită sumă, o puteți face direct în contul Reality Check (lei: RO66INGB0000999907111278; euro: RO89INGB0000999907153350), unde menționați Bani de liceu pentru Denisa. Orice sumă este foarte binevenită!

Mulțumim!