Asociația ONEKIND

Asociația ONEKIND

Suntem alaturi de Georgel si mama lui

Status: Finantat

Ma numesc Potcovaru Gheorghita si sunt mama a trei copii (baieti). Cu o durere nemarginita in suflet, vreau sa va impartasesc o parte din suferinta mea si al baiatului cel mai mic care are grave probleme de sanatate dar cu sanse de vindecare 50%.

[ Show more ]

13,260 RON

Sumă:

1

Galantomi:

102

Donații:

Vrei să fii fundraiser? Contactează Organizația

 

"Ma numesc Potcovaru Gheorghita si sunt mama a trei copii (baieti). Cu o durere nemarginita in suflet, vreau sa va impartasesc o parte din suferinta mea si al baiatului cel mai mic care are grave probleme de sanatate dar cu sanse de vindecare 50%.

Georgel, baiatul despre care vreau sa va povestesc, a suferit la nastere deoarece medicii nu au fost de acord cu cezariana si au decis sa ma tina in travaliu 13 ore, timp in care copilul meu nefiind ajutat s-a strangulat si dupa ce s-a nascut a suferit 3 convulsii in incubator care nici acelea nu trebuiau sa existe daca copilul era supravegheat permanent. Dar copilul le-a facut pe toate cele trei convulsii pe timp de noapte cand doamna doctor si doamna asistenta trebuiau sa doarma. In ziua in care ne-am externat, doamna doctor ne-a asigurat, cu mana pe inima, ca baietelul este bine si este in afara oricarui pericol si putem merge linistiti acasa. Atunci a fost cea mai fericita zi din viata noastra. Eram foarte bucurosi si ii multumeam lui Dumnezeu pentru minunea care se petrecuse in acea zi.

Dar fericirea nu a durat mult, deoarece, la varsta de 6 luni, am mers cu copilul la un control oftarmologic pentru ca am observat ca este ceva in neregula cu ochisorii lui. Nu urmarea cu privirea sau privea in gol. Acolo i s-a pus un diacnostic cutremurator, atrofie de nerv optic. Si atunci mi-a zis ca nu va vedea clar niciodata si nu exista niciun tratament sau operatie, deci copilul este ''orb''. Am simtit cum s-a prabusit cerul peste mine, am suferit soc dupa soc, simteam ca nu mai exist sau ca traiesc un vis urat si imi doream sa ma trezesc. Dar mi-am adunat toate puterile si am inceput sa caut leacuri, medici mai buni, sa citesc si sa ma documentez despre aceasta boala, dar bineinteles ca au durat ani de zile pana am descoperit.

Cand baietelul a implinit un an, m-am internat cu el la spitalul 2 C.F.R. pentru o simpla raceala, iar doamna doctor de la pediatrie care era de garda a ramas uimita cand a aflat ca baietelul are un an si nu sta singur in sezut si nu-si tine capul. Atunci a hotarat sa-i faca de urgenta un E.E.G, iar rezultatul fiind unul sfasietor, Paralizie Cerebrala. Eu nu auzisem de asa ceva pana atunci si am intrebat ce inseamna, dansa mi-a spus ca acesta este un handicap si necesita multa terapie, dragoste si atentie.

De aici a inceput calvarul vietii noastre. Durere, suferinta, lacrimi, nopti pierdute in sir, ani la rand, deoarece starea de agitatie a copilului se manifesta mai mult pe timpul noptii. Am inceput sa facem internari in spitalele de recuperare din tara si din Bucuresti. Stateam mai mult prin spitale decat acasa. Am reusit cu eforturi si sacrificii mari sa fiu la fel si cu ceilalti din familie. Mama si pentru ceilalti copii care aveau o varsta frageda. Cand a venit fratiorul lor pe lume, varsta lor era de 6 si 9 ani. Am incercat sa fiu si sotie si fiica cum eram si inainte, deoarece locuiesc in casa parintiilor mei. A trebuit sa lupt cu toate armele mele, sa-i pot impaca pe toti, deoarece toti aveau nevoie de mine si in special, comunicarea dintre noi conta cel mai mult. Dar, cel mai mult, Georgel avea evoie de mine si are in continuare, iar noi doi suntem dependenti unul de celalalt.

In 2006, Georgel a suferit o interventie chirurgicala la picioare (intindere de aductori), deoarece piciorusele erau incrucisate. In 2008, a suferit o alta interventie chirurgicala la Chisinau, dupa care a urmat si a doua operatie, tot la Chisinau, in anul 2010. Iar in 2013, am fost programati pentru a treia operatie, dar nu am reusit sa ajungem din cauza bugetului si am pierdut doua programari si cei 100 euro, garantia pierduta.

In aceasta primavara, am mers cu copilul din nou la Galati, fundatia IKON, pentru evaluare unde domnul doctor Marcel Platon vine si consulta copii din Romania gratuit. Aceasta interventie se face in trei etape, iar Georgel este la ultima si cea mai importanta. Programarea este facuta pentru luna noiembire 2016 si imi doresc din suflet sa reusesc sa operez copilul. Este singura speranta ca baietelul sa stea singur in sezut si cu chineto-terapie intensa sunt posibile sanse sa inceapa sa faca primii pasi. Georgel este foarte schimbat dupa cele doua operatii de la Chisinau si sunt foarte multumita de rezultate, altfel nu as putea sa ma duc sa operez copilul daca nu aveam progrese.

Pentru a putea face operatia avem nevoie de 2200 Euro care reprezita costurile cu operatia si costurile pentru transport.

De aceea va rog, din tot  sufletul si inima mea de mama, cu lacrimi de durere si cu mari sperante, daca exista o mica sansa sa ne ajute cineva prin intermediul dumneavoastra. Mi-as fi dorit sa stau pe strazi si copilul meu sa fie bogat in sanatate, pentru ca cea mai mare bogatie de pe pamant este sanatatea, iar aceasta nu poate fi cumparata. Dar pe mine ma incurajeaza si devin mai puternica prin orice obstacol al vietii, rugaciunile catre Dumnezeu.

Aici inchei mica poveste tragica a copilului meu, si cu sperante mari la Dumnezeu si la dumneavostra vom reusi sa operam copilul.

Va multumesc anticipat!"