Cadoul meu e pentru TAC
Raluca Ionaș TAC.social
Se apropie ziua mea, motiv numai bun de a strange niste fonduri pentru copilul meu TAC, fonduri de care avem nevoie zilnic pentru a ne duce munca la bun sfarsit si fara de care, din pacate, nu putem functiona. Medicina costa.
Aproape jumatate din viata mea am dedicat-o animalelor si studiului. Pasiunea pentru animale o am de mica, de cand mergeam la bunici, la tara. Am fost norocoasa sa am bunici la tara si sa cresc frumos langa ei si animalele lor. Eram responsabila de toate animalele din ograda (curte, in moldoveneasca), le pregateam licori cand le vedeam mai necajite (betege, in ardeleneasca) si am stiut ca asta mi-e chemarea, sa lucrez pentru animale si sa le tratez. Asa ca, despartita de copilarie, prima si unica mea optiune a fost facultatea de medicina veterinara. Am devenit medic in 2010. De atunci, am 10 ani neintrerupti de munca. Am gustat din fiecare ramura a medicinei veterinare, am facut si cercetare si m-am ferit de partea urata a meseriei (abatoare si alte porcarii in care animalul e vazut ca produs, nu ca fiinta cu nevoi). Am lucrat in spitale cu standarde ridicate, cu aparatura de ultima generatie, dar si la adaposturi publice, unde am cedat psihic.
Asa am ajuns sa imi implinesc visul de a infiinta o asociatie prin care sa oferim medicina veterinara oamenilor saraci si animalelor fara un om, nici macar sarac, langa ele. Asa am infiintat TAC.social, alaturi de doua fete cucuiete si curajoase, cu aceleasi dorinte si aceeasi pasiune.
Implinesc 35 de ani si vreau sa strang cat mai multi bani pentru campaniile si programele TAC, care sunt finantate exclusiv din donatii. Fara voi nu am fi ajuns aici si va tare multumim. Orice donatie conteaza, toate animalele conteaza.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul